Căsuţa mea

Mă gândeam adineauri, în situaţia în care ma aflu, adică o harababură totală, adică în renovare - bucăţi mari de geamuri rezemate ici colea, teancuri de haine aruncate, sertare unul peste celălalt, mese stând în 2 picioare, mobila în aer, saci de var tolăniţi asemenea oamenilor în portocaliu de la drumuri şi poduri, praf peste tot - la campania de promovare a celor de la Dedeman, aia cu bârlogu şi vaste apartamente. Mă gândeam, eu cum mi-aş numi locuinţa? E un apartament cu 2 camere, undeva în Balcani la ieşire din Constanţa.
"Apartament" e o denumire cam tehnică, merge să-l folosesti doar în anunţurile din ziar.
"Bârlog", ar merge iarna, când eşti cu şuba pe tine şi cu mucii îngheţaţi, după ce ai încasat deja prea mulţi bulgări în ceafă, că na, tu eşti ăl mai uşor de luat în ţintă, şi le spui prietenilor tăi "Mă bulanilor, să dea aviara în voi, mie nu-mi mai convine, io-s fraieru vostru? Mă duc în bârlogu meu, să-mi pun curu lânga sobă şi să beau un cioco fierbinte". L-aş folosi, dar nu mă simt ca un urs.
"Cuib"..eh, ăsta, e..roz, ca să zic aşa, e pentru îndrogostiţi şi pentru wanna be. Cuibul e de folosit în dublu. E locul unde se întâmplă păcatele. "Hai să-mi vezi cuibul....Ce?!?".
"Grotă", eventual dacă stăteam la subsol sau în căminul de la Energetic. "Tu unde stai? Eşti din Constanţa?....Da, am o grotă cu 2 camere la ieşire din oraş....?!?".
"Vizuină"...dacă eram o roşcată, 1,80, 97-62-96, independentă, studentă la Ştiinţele Naturii, anul 4 si visul ei era să ajungă soţie de ministru al mediului...sau dacă eram un travestit..da, îi ziceam vizuină, dar la naiba, nu sunt, aşa că iese din discuţie. "Unde ai fost mă aseară? Ţi-am dat vreo 20 de apeluri....Bă frăţică, am fost cu roşcata aia de la Drept, o şti că ti-am aratat-o, e piesă gagică, i-am vizitat vizuina...".
"Palat"..no mâncaţiash sufletu thău, eu phalat nu-i zâc, chitâ că stauu la 4 şi e multe scări rulante de urcatâ, da n-are cele 7 minhuni în faţhă şi nici bambus cu urşhi panda (deşi unii chiar ar pune botul). "Bă au venit aştia din Irak azi, mi-au pus nişte gradini dalea suspendate la palat, zici că stau în Babilon.....Să mori tu!".
La final, a rămas "Oricum i-ai spune, casa ta are nevoie de tine.." la cărat mobilă, la dezlipit linoleu, la cărat gunoaie, la cărat parchet, saci cu glet, iar mobilă şi iar linoleu. Deci şti chestia aia elastica şi lunecoasă întinsă pe jos care îi spune linoleu. M-a rupt! Trebuia - am zis "trebuia" şi nu "vroiam să" - să dezlipesc linoleul de 20 de ani să-i fac loc la noul parchet. E ca atunci când faci alpinism, te apuci de fiecare pietroi şi te tragi în sus. Satisfacţia mea când se dezlipea o particică din linoleu era echivalentă cu avansarea pe versant.
Acum îmi venea în minte, ca am adus vorba de anunţuri mai sus, la o campanie pentru cei care au agenţii imobiliare. Cum ar fi sa vezi în ziar în loc de "Vând apartament cu 2 camere, vedere la mare..." ceva de genu "Vând cuib cu 2 camere, vedere la mare, perfect pentru tinerii însuraţei..". "Vând grote, bârloguri, vizuine şi palate..." ţinând cont că e criză şi piaţa imobiliarelor e la pământ, cred că le-ar folosi puţin Guerilla.

Ca să închei, şti expresia aia, când tocmai te-ai întors dintr-o călătorie, deschizi nerăbdător uşa, îţi arunci bagajele undeva pe cuier, te descalţi şi te întinzi pe fotoliu sau pe canapea, şi simţi o pace interioară, e linişte şi-ţi spui că nicăieri nu-i mai bine ca acasă. M-am hotărât, o să-i spun căsuţa mea.