S-a terminat şi petrecerea de revelion, una reuşită din punctul meu de vedere. Am vrut să iasă bine, şi-a ieşit. M-am distrat, am cântat, am dansat până dimineaţă, am băut, cu măsură, mi se făcuse puţin rău la un moment dat de la şampanie, era prea dulce. Am mâncat pizza, rece, dar a fost bună, mai ales spre dimineaţă, e exact ce-ai nevoie, pe lângă o cană de zeamă de varză, dar na, asta lipsea la locaţie, noroc ca am acasă un butoi mare. Acum îmi dau seama de ce pune mama ditamai butoiul de varză, nu ca am fi noi mari iubitori ci in caz preventiv pentru mahmurelile de-a lungul anului, dar şi pentru că ne plac sarmalele.
Ce-am mai facut? Hmm..la ora 00:00 toată lumea era afară, se pupau, îşi urau de bine, ţipau, căntau, cerul era luminat de artificii, bubuieli se auzeau din toate parţile. O petarda mi-a sărit chiar în faţa în timp ce încercam să fac o floare, din fericire n-am paţit nimic, doar un ţiuit în ureche vreo 10 min. Mă simţeam ca în filmele de război, când bubuie lângă erou o ghiulea şi nu mai aude nimic decât acel sunet ascuţit şi totul se petrece cu încetinitorul în jur. Spre diferenţă de anul trecut când n-am reuşit să sparg sticla de şampanie decât din a3-a încercare dacă îmi amintesc bine, acum s-a spart din prima, se spune ca o să ai ghinion dacă nu o spargi de la început. Nu ştiu ce sa cred acum, un lucru ştiu sigur, s-a făcut ţandări sticla aia.
Cam asta a fost aseară, ce vroiam să subliniez e ceva ce-am observat. Atingerea, fiecăruia îi place să fie atins mai mult sau mai puţin, într-o oarecare măsură, e acel safe zone în care puţini au acces, spaţiul intim, zii cum vrei. Aseară toată lumea vroia să fie atins, luat în braţe, luat în hora, luat la dans, fiecare avea nevoie de afecţiune şi de sentimentul acela de a lua parte la ceva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu