Cugetare

Fi schimbarea pe care vrei să o vezi în ceilalţi!

Căsuţa mea

Mă gândeam adineauri, în situaţia în care ma aflu, adică o harababură totală, adică în renovare - bucăţi mari de geamuri rezemate ici colea, teancuri de haine aruncate, sertare unul peste celălalt, mese stând în 2 picioare, mobila în aer, saci de var tolăniţi asemenea oamenilor în portocaliu de la drumuri şi poduri, praf peste tot - la campania de promovare a celor de la Dedeman, aia cu bârlogu şi vaste apartamente. Mă gândeam, eu cum mi-aş numi locuinţa? E un apartament cu 2 camere, undeva în Balcani la ieşire din Constanţa.
"Apartament" e o denumire cam tehnică, merge să-l folosesti doar în anunţurile din ziar.
"Bârlog", ar merge iarna, când eşti cu şuba pe tine şi cu mucii îngheţaţi, după ce ai încasat deja prea mulţi bulgări în ceafă, că na, tu eşti ăl mai uşor de luat în ţintă, şi le spui prietenilor tăi "Mă bulanilor, să dea aviara în voi, mie nu-mi mai convine, io-s fraieru vostru? Mă duc în bârlogu meu, să-mi pun curu lânga sobă şi să beau un cioco fierbinte". L-aş folosi, dar nu mă simt ca un urs.
"Cuib"..eh, ăsta, e..roz, ca să zic aşa, e pentru îndrogostiţi şi pentru wanna be. Cuibul e de folosit în dublu. E locul unde se întâmplă păcatele. "Hai să-mi vezi cuibul....Ce?!?".
"Grotă", eventual dacă stăteam la subsol sau în căminul de la Energetic. "Tu unde stai? Eşti din Constanţa?....Da, am o grotă cu 2 camere la ieşire din oraş....?!?".
"Vizuină"...dacă eram o roşcată, 1,80, 97-62-96, independentă, studentă la Ştiinţele Naturii, anul 4 si visul ei era să ajungă soţie de ministru al mediului...sau dacă eram un travestit..da, îi ziceam vizuină, dar la naiba, nu sunt, aşa că iese din discuţie. "Unde ai fost mă aseară? Ţi-am dat vreo 20 de apeluri....Bă frăţică, am fost cu roşcata aia de la Drept, o şti că ti-am aratat-o, e piesă gagică, i-am vizitat vizuina...".
"Palat"..no mâncaţiash sufletu thău, eu phalat nu-i zâc, chitâ că stauu la 4 şi e multe scări rulante de urcatâ, da n-are cele 7 minhuni în faţhă şi nici bambus cu urşhi panda (deşi unii chiar ar pune botul). "Bă au venit aştia din Irak azi, mi-au pus nişte gradini dalea suspendate la palat, zici că stau în Babilon.....Să mori tu!".
La final, a rămas "Oricum i-ai spune, casa ta are nevoie de tine.." la cărat mobilă, la dezlipit linoleu, la cărat gunoaie, la cărat parchet, saci cu glet, iar mobilă şi iar linoleu. Deci şti chestia aia elastica şi lunecoasă întinsă pe jos care îi spune linoleu. M-a rupt! Trebuia - am zis "trebuia" şi nu "vroiam să" - să dezlipesc linoleul de 20 de ani să-i fac loc la noul parchet. E ca atunci când faci alpinism, te apuci de fiecare pietroi şi te tragi în sus. Satisfacţia mea când se dezlipea o particică din linoleu era echivalentă cu avansarea pe versant.
Acum îmi venea în minte, ca am adus vorba de anunţuri mai sus, la o campanie pentru cei care au agenţii imobiliare. Cum ar fi sa vezi în ziar în loc de "Vând apartament cu 2 camere, vedere la mare..." ceva de genu "Vând cuib cu 2 camere, vedere la mare, perfect pentru tinerii însuraţei..". "Vând grote, bârloguri, vizuine şi palate..." ţinând cont că e criză şi piaţa imobiliarelor e la pământ, cred că le-ar folosi puţin Guerilla.

Ca să închei, şti expresia aia, când tocmai te-ai întors dintr-o călătorie, deschizi nerăbdător uşa, îţi arunci bagajele undeva pe cuier, te descalţi şi te întinzi pe fotoliu sau pe canapea, şi simţi o pace interioară, e linişte şi-ţi spui că nicăieri nu-i mai bine ca acasă. M-am hotărât, o să-i spun căsuţa mea.

Cugetare

Prima oară când am creat acest blog l-am făcut în speranţa că voi posta poze făcute de mine săptămânal (şi încă visez la ziua aia) şi melodii create de mine, poze de la petreceri, articole despre DJ şi lumea muzicii electronice în general. Am început timid, dădeam câte un copy paste de pe un site cu câte o ştire, şi nu sunt foarte multe. Defapt mi-am făcut blog ca să fiu în trend. Stăteam atât de mult pe net şi zilnic vedeam cum apare câte unul. Am zis să-mi fac şi eu, că nu o fi atât de greu să scri 3 surcele. Pe parcurs mi-am pierdut interesul, grav. La un moment dat nici nu ştiam dacă mai există. De curând, am câteva blog-uri pe care le urmăresc aproape zilnic, din diferite arii de specialitate. Unii chiar mă uimesc cum pot scrie atât de uşor, şi chiar m-au inspirat, umorul lor şi arta de a povesti. Cred că de asta am şi continuat să scriu aici, pentru a învăţa să povestesc într-un mod cât mai amuzant lucruri care mi se întâmplă mie şi nu numai. Îl iau mai mult ca un jurnal personal. Dar acum mă macina întrebarea, de ce sa continui să îl scriu online, când pot foarte bine să-l scriu pe hârtie sau într-un document? Nu e ca şi cum aş avea 3000 de vizitatori încât să obţin un venit din reclame. Cineva mi-a zis că e bine pentru mine, să mă exprim mai uşor dar şi pentru ea să ştie de mine, cred, sau să vadă cum mă simt. De multe ori am zis ca o sa vin aici şi am să ma plâng de tot ce nu merge în viaţa mea, şi la fel de multe ori m-am oprit din a face asta.
Na că am reuşit să mai scriu ceva, mi-e somn tare, n-am dormit decât vreo 6 ore din 36 şi muzica asta cill mă moaie şi mai tare, ah şi sunt undeva pe jos, la propriu, pe podea, sunt în renovări, mi-a înţepenit spinarea, medic!

10 secunde

- Ridică-te..
- ...
- Ai 10 secunde să-mi spui cine eşti..
- Cum? Să spun cine sunt? Păi eu sunt eu, stai aşa, trebuie să mă gândesc..
- 1...2...3...stai jos, timpul tău s-a terminat..
Poţi să numeri până la 10 şi să îmi spui cine eşti? De ce ţi-aş acorda atenţia mea? Ce ai tu de oferit? Crezi că te cunoşti atât de bine încât să-mi spui ce comori ascunzi tu în 10 secunde preţioase pentru mine? Crezi că ar trebui să-ţi ofer mai mult timp? De ce? Crezi că meriţi? Nu, nu meriţi.
- În picioare, e rândul tău, ai 10 secunde..

Inceput

Fiecare Sfarsit inseamna Inceputul la altceva. Fiecare zi se Sfarseste pentru a Incepe noaptea. Soarele se Sfarseste la orizont in Inceputul lunii. Fiecare Sfarsit de propozitie inseamna Inceputul altei propozitii. Fiecare Sfarsit de propozitie inseamna Inceputul unei fraze. Fiecare Sfarsit de fraza inseamna Inceputul unei povesti. Fiecare atingere, fiecare respiratie, fiecare suspin, fiecare gand, fiecare sarut, fiecare fum tras adanc in piept...e Inceputul unei stari...
Orice poveste Incepe cu o noua zi.
Povestea mea se Sfarseste aici si va Incepe de maine cu o noua zi.

SCINTILLATION

End of story...

Cum era aia cu a fost odată? Nu, defapt a fost acum. S-a întâmplat să îmi placă de o fată, micuţă, creaţă şi cu capul în nori. Nonconformismul ei m-a atras cel mai mult la ea, dar am văzut că are şi ea limitele ei, un paradox. Una peste alta azi dimineaţă mă sună, îmi zice să ne întalnim că are ceva să-mi zică. Avea o voce energică, de parcă deabea aştepta să mă vadă dar felul în care mi-a spus că trebuie să vorbim îmi spunea altceva. M-am culcat la loc, ah da, dormeam. Primesc mesaj peste o oră să cobor la scară. Mă trezesc, mă spăl, mă îmbrac şi cobor. Ea mă aştepta, în mana avea revista care i-o dădusem acum ceva timp. "Nu ştiu cum să-ţi spun asta", bănuiam ce urmează dar speram să fie altceva, să-mi zică că pleacă o săptămână la munte fără mine sau orice altceva. Dar n-a fost asta. "Zi-mi direct ce ai de zis"..."Cred că aşa o să fac..I want to break up..Nu simt că suntem un cuplu, eşti rece, eşti indiferent, nu mă simt confortabil, nu ne potrivim".
Da, mi-a dat papucii!
Na, asta a fost, nu poţi să faci pe cineva să te iubească. Nu regret nimic din ce s-a întâmplat, mă bucur că s-a întâmplat, au fost clipe frumoase.
N-am mai scris de ceva timp, vroiam să scriu nu despre ce s-a întâmplat, ci despre ce am simţit atunci, ce simt acum. Bine n-a fost oricum. Pe moment m-am simţit confuz şi acum sunt. M-am simţit ofticat şi neînţeles. Ofticat pe situaţie, ofticat că mi-a dat ea mie papucii şi nu invers. Nu pot să mă ascund că nu sunt afectat, sunt, dar trebuie sa trec peste. Îmi venea să beau, să fumez şi să-mi bag picioarele. Dar nu e chiar aşa, situaţiile astea mă motivează să merg mai departe şi să fiu mai bun. Obiective pe viitor, să nu mai aud "Tu şti atâtea despre mine şi eu nu ştiu nimic despre tine".
Cam atât..it's a sunny day what the fuck` :)


Oasis - Wonderwall

Libertate frate..

Mi s-a întamplat ceva draguţ în seara asta, eram în 100 cu caştile în urechi şi cu playerul în mână. Stăteam cu capul lipit de geamul rece şi priveam în gol luminile de pe stradă, scufundat în muzica ce-mi gâdila urechile. La un moment dat se pune lângă mine un nene cu părul cărunt şi pielea îmbătrânită, nu prea i-am dat importanţă, dar mi-a dat el mie. Avea pe el o geaca mare şi parcă m-a inghesuit puţin pe scaun. Dintr-o dată a început să tresară, nu mi-am dat prima oara seama de ce, am crezut ca o avea ceva, vreun fix, dar mi-am dat seama că defapt sughiţă. Am zis că-i beat.
Cum se termina o melodie eu butonam playerul să pun o alta. El se apleca să vadă ce fac eu, sau să vadă ce melodii am în playlist, asta nu ştiu, dar de fiecare dată când schimbam el se uita. La un moment mă întreaba dacă maşina în care ne aflăm e 100 şi dacă merge la gară, eu am dat din cap în semn de aprobare. Mă întreabă de ce la gară e sfârşitul lui 100, n-am înţeles întrebarea, am dat din umeri că nu ştiu. Ajunşi la gară ne-am ridicat să coborâm, mi-a zâmbit şi mi-a mulţumit, probabil pentru că i-am zis că aia era gara. M-a întrebat dacă poate să-mi spună nepoate, eu i-am zâmbit şi i-am zis "clar!", replica a venit imediat, "eh, nu-ţi zic clar, iţi zic nepoate". I-am pus mâna pe umăr, am început să râdem amândoi şi ne-am urat o seară bună. Eu m-am dus spre staţie să iau 5-ul, care curios era la colţ pregatit să facă stânga pentru a ajunge în staţie. Am urcat, butonez iar playerul, bag muzică electronică. Lângă mine se urcă, cine crezi, acelaşi nene. Mă întreabă ce muzică ascult, eu îi raspund. Pe faţa lui se vede o oaresce dezamăgire.."ah, muzica aia făra suflet". Eu încerc să-i explic că fiecare persoană percepe muzica în felul lui şi că pentru mine această muzică are suflet. Îl întreb ce muzică ascultă dunmealui, "Beatles" zice el, "libertate frate, heh, i-au terorizat pe ăştia, lumea cu părul lung, ce-i mai urmarea poliţia". Se apropia de staţia unde trebuia să coboare şi ne-am despărţit printr-o strângere caldă de mana.

Se simte...

...chiar dacă tu crezi că nu, fiecare secundă, fiecare minut, fiecare sfert, fiecare oră.
Simt respiraţia rece, o aud şi văd aburii ce-ţi ies din gura. Simt privirea pierdută. Simt fiecare atingere. Simt fiecare apăsare. Simt fiecare încruntare. Simt fiecare zâmbet. Simt orice suspin. Simt pulsul. Simt ecoul inimii. Simt lumina din ochi. Simt glasul.

Simţi?


Absence. by Roumen Koynov

Esec..

"Brick walls are there for a reason: they let us prove how badly we want things"

Randy Pausch

Încerc să-mi amintesc când a fost ultima oară când am simţit eşecul. De la eşecurile mici până la cele mai mari, unde să plâng de oftică. Acum nu-mi vin multe în cap poate pentru că deja am învăţat să trec peste şi le-am dat uitării, şi, poate pentru că nu mi-am dorit atât de mult acel lucru să se întâmple sau, pentru că nu s-a întamplat, începeam imediat să găsesc scuze şi motive că e mai bine că s-a întâmplat aşa, nu eram sincer cu mine, orgoliul era prea mare, încercam să mă protejez şi să par cât mai indiferent chiar dacă în interior altfel erau lucrurile.
Eşecurile te doboară şi te pot ţine mult timp acolo jos. It's up to you!
Din ele înveţi, te căleşti, trebuie sa fii tare, să fii realist, să ai un plan de rezervă, să priveşti opţiunile şi să o alegi imediat pe cea mai bună.
Poate sună puţin aiurea dar îmi place să fiu jos şi să simt eşecurile, să am parte de cât mai multe, să fiu umilit, să mă fac de ras. Până într-un punct în care explodez şi zbor atât de sus într-un loc în care voi, cei care aţi râs de mine, în lumea voastră de rutină, nici măcar nu visaţi.

"Experience is what you get, when you didn't get what you wanted" Randy Pausch

Despre dragoste

Din nefericire este prea adevărat că dacă duci lipsă de timp şi de bani, dragostea nu poate să fie decât orgie de cărutaş ori îndeplinirea unei îndatoriri conjugale. În loc să fie capriciul înflăcărat ori visător, devine respingătoare utilitate.

Charles Baudelaire

Bed for love

I can't sleep

De când am luat vacanţă am început să umblu mai mult noaptea şi să dorm mai mult ziua, adică mă culc pe la 6-7 şi mă trezesc pe la 16-17 cu dureri de cap, fără poftă de mâncare şi lipsit de energie. Aseară am zis să mă culc mai devreme, la 4 eram în pat. M-am foit 3 ore fără să pot închide un ochi mai mult de 5 min! M-am ridicat la 7 din pat căutând o soluţie. Am vrut să aprind iar calculatorul în speranţa că o să mă plictisesc şi-o să adorm, dar mă usturau ochii deja. Am ieşit pe balcon, un frig al naibii, şi mi-am încalzit puţin lapte, am citit undeva că cică adormi mai repede dacă bei un pahar de lapte cald înainte de culcare. Am băut cana de lapte, am mai belit puţin ochii la televizor şi ca să vezi minune, într-un final, am adormit ca un prunc, dar din păcate simptomele când m-am trezit erau aceleaşi.
Trag aici un semnal de alarmă, trebuie să îmi revin. Ştiu că o să urmeze o lună aglomerată, proiectul, LCC-ul şi nu cea din urma sesiunea, dar şi altele. O să încep prin a încerca să mă culc mai devreme de ora 2 şi să mă trezesc până în ora 10, puţină gimnastică nu strică şi un mic dejun bogat în toate alea necesare pentru ca mecanismul să meargă ca uns.

Somn frumos!

O atingere

"It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something." (Crash)

S-a terminat şi petrecerea de revelion, una reuşită din punctul meu de vedere. Am vrut să iasă bine, şi-a ieşit. M-am distrat, am cântat, am dansat până dimineaţă, am băut, cu măsură, mi se făcuse puţin rău la un moment dat de la şampanie, era prea dulce. Am mâncat pizza, rece, dar a fost bună, mai ales spre dimineaţă, e exact ce-ai nevoie, pe lângă o cană de zeamă de varză, dar na, asta lipsea la locaţie, noroc ca am acasă un butoi mare. Acum îmi dau seama de ce pune mama ditamai butoiul de varză, nu ca am fi noi mari iubitori ci in caz preventiv pentru mahmurelile de-a lungul anului, dar şi pentru că ne plac sarmalele.
Ce-am mai facut? Hmm..la ora 00:00 toată lumea era afară, se pupau, îşi urau de bine, ţipau, căntau, cerul era luminat de artificii, bubuieli se auzeau din toate parţile. O petarda mi-a sărit chiar în faţa în timp ce încercam să fac o floare, din fericire n-am paţit nimic, doar un ţiuit în ureche vreo 10 min. Mă simţeam ca în filmele de război, când bubuie lângă erou o ghiulea şi nu mai aude nimic decât acel sunet ascuţit şi totul se petrece cu încetinitorul în jur. Spre diferenţă de anul trecut când n-am reuşit să sparg sticla de şampanie decât din a3-a încercare dacă îmi amintesc bine, acum s-a spart din prima, se spune ca o să ai ghinion dacă nu o spargi de la început. Nu ştiu ce sa cred acum, un lucru ştiu sigur, s-a făcut ţandări sticla aia.
Cam asta a fost aseară, ce vroiam să subliniez e ceva ce-am observat. Atingerea, fiecăruia îi place să fie atins mai mult sau mai puţin, într-o oarecare măsură, e acel safe zone în care puţini au acces, spaţiul intim, zii cum vrei. Aseară toată lumea vroia să fie atins, luat în braţe, luat în hora, luat la dans, fiecare avea nevoie de afecţiune şi de sentimentul acela de a lua parte la ceva.